|
||||
 |
OZUN Prima atestare documentară a satului, sub numele de „Sacerdos de Wzom” se datează din anul 1332, iar în anul 1567 satul are deja 68 de gospodării. Numele de Ozun îşi are originea din limba turcă veche şi înseamnă „lung”. Istoria numelui
Numărul de locuitori
Locuitorii satului sunt secui liberi, care – datorită oraşului Braşov din apropiere – fac cunoştinţă şi devin adepţi ai reformaţiei. În sat există mai multe monumente istorice. În centru putem vedea biserica reformată din secolul XV. având planul de bază în formă de ouă; fosta cetate asediată de către Géczy András, căpitanul lui Báthory Gábor, iar mai târziu, în anul 1612, ocupată de către oştirea braşovenului Weiss Michael. În anul 1704 satul a fost nimicit într-un incendiu, distrugând biserica şi cetatea. În 1706 soldaţii din armata habsburgilor în lupta împotriva lui Rákóczi au pus stăpânire pe cetatea din Ozun, iar curuţii o asaltează. Cutremurul din 1738 şi în special cel din 1802 a nimicit cetatea, iar turnul porţii a fost destrămat. În locul acestui turn, în perioada 1842-44, s-a construit turnul de clopot cu cupola în formă de ceapă, existentă şi astăzi, în care se găsesc două clopote. Pereţii cetăţii a fost demolaţi în anul 1901. În grădina bisericii putem vedea monumentul milecentenarial al cărei placă comemorativă din bronz a fost proiectată de artistul Petrovits István. În partea opusă a centrului se află biserica romano-catolică, construită în anii 1909-1911 Motto-ul bisericii: Înălţarea la Cer. În biserică se află placa comemorativă a victimelor din al II-lea război mondial (1945). Începând cu anul 1943 Ozun are propria parohie. Tot în centru se află şcoala generală „Tatrangi Sándor”. Pe stâlpul funerar din lemn sculptat se află inscripţia, conform căreia această şcoală a funcţionat ca instituţie publică de învăţământ încă din anul 1648. Mormântul fondatorului şcolii, „Tatrangi Sándor”(1797-1875) se află în cimitirul satului. În faţa primăriei construită în anul 1896 se află obeliscul martirilor din al II-lea război mondial iar aproape de centru, lângă terenul de sport, putem vizita hala modernă de sport construită în anul 2004). În sat există şi o biserică ortodoxă construită în anul 1832 al cărei hram este Sfânta Maria. În sat există mai multe conacuri şi curii construite în secolul XVIII. (castelul Béldi-Mikes, conacul Újvárossy-Ágoston, conacul Temesváry etc.), care poartă semnele barocului popular, ale stilului rococo şi empire. Conacul Pünkösti este deasemenea considerat monument de artă). Acoperişul său înalt, dublu este o variantă a mansardei populare (s-a construit în jur de 1810). În această clădire funcţionează astăzi biblioteca „Erdélyi Lajos”. Construcţia populară tradiţională este reprezentată de mai multe clădiri din lemn, cu acoperiş din şindrilă, ca de exemplu casa lui Bába Mózesné datată din prima treime a secolului XIX. şi casa lui Páljános Adolf (fosta cazarma de husari), construită în stil renascentist, la începutul secolului al XIX-lea. Un detaliu foarte frumos este prispa boltită a casei Comuna Ozun este locul de naştere al multor personalităţi publice, dintre care îl amintim pe poetul Béldi Mátyás (1707-1804), pe Erdélyi Lajos (1871-1932), preot reformat, scriitor, lingvist, profesor universitar, pe D. Veres Jenő (1882-1968), preot reformat, scriitor, editor şi traducător; familia Pünkösty, dintre care Pünkösty Gergely (1820-1912), maior în revoluţia din 1848-49. În memoria lui s-a ridicat un stâlp comemorativ din lemn sculptat în centrul satului în 1999. Mai departe îl amintim pe Pünkösti Pál (1804-1868), husar în revoluţia din 1848-49, pe Pünkösti Ferenc (1835-1898), care a avut onoarea de a-l primi personal în sat pe scriitorul Jókai Mór şi care a fost fotografiat personal de istoricul Orbán Balázs, în timp ce făcea cercetări în zona Ozunului. Aici s-a născut şi scriitorul contemporan Beke György şi meşterul popular Páljános Ilona http://ozun.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2&Itemid=64&lang=ro
Satul Bicfalău este situat într-o ambianţă pitorească la poalele Munţilor Întorsurii (foto nr.1), înconjurat de pădure de fag. Prima atestare documentară despre aşezare se datează din 1332. Satul are a populaţie de 379 locuitori conform recensământului din 2002. Lângă drumul principal DJ-103 se află şcoala construită de statul maghiar, fiind una dintre cele 400 de şcoli populare construite în anul 1896. Pe faţada ei se află placa comemorativă veche, pe care putem citi: „Cu ocazia existenţei Ungariei de un mileniu”. Din vechea biserică reformată fortificată mai există doar turnul oval medieval şi ruinele fortăreţei cu crenel din secolul XVI-XVII (foto nr. 3). Turnul de clopot a fost iniţial fortificat. Cu creneii înguşti acest turn este şi astăzi unic în judeţ. Cupola originală a turnului, numită şi cupola cu lanternă a fost schimbată în cupolă în formă de piramidă în anul 1937, conform proiectului efectuat de Debreczeni László. În locul bisericii gotice mici s-a construit una nouă în anul 1863. Clopotul unic al bisericii, turnat de meşterul braşovean Johannes Neidel în anul 1640, se mai aude şi astăzi. Ceea ce îl face pe clopot şi mai valoros, este faptul, că pe clopot s-a sculptat un text în formă circulară în limbile latină şi maghiară. Cimitirul străvechi din faţa bisericii s-a renovat în anul 2002, pietrele funerare străvechi au fost curăţate şi restabilite. Dintre conacele cu arhitectură frumoasă amintim conacul Simon de pe strada Mare, construită în anul 1793, având o prispă din piatră, cu arcade şi coloane. Tot în această stradă se află casa Jantsó, iar în strada Bisericii putem vedea casa lui Zsigmond Ödön . Această casă are o prispă asimetrică, boltită, arcuită, ornată în stil baroc. Alte conacuri şi case importante: conacul lui Páll Gergely, pe strada Mare, construit în anul 1830, având prispă cu arcadă şi bulumacul porţii din piatră, ornat cu elemente baroce; conaculMolnár de pe dig, datat din anul 1822, cu prispă populară, coloane joase cu arcade, fiind unic în Bicfalău. Alte conacuri considerate monumente de artă sunt: casa Bőjthe – Cseke din anul 1860, casa lui Harkó Lajos, conacul lui Vén – Ábrahám, casa Zátyi, casa lui Páll Gergely etc. Turiştii pot vizita cetatea Csiga, situată în mijlocul pădurii Bicfalău, despre care bătrânii încă mai povestesc lucruri stranii: „În cetate era o fântână fără fund, deasupra căreia atârna o găleată din aur”. Din cetate în pivniţă ducea o scară în spirală. Probabil de aici îşi are originea denumirea cetăţii. „Cetatea le-a aparţinut uriaşilor. Ei au construit cetatea, acolo îşi ascundeau comorile. Mulţi au făcut săpături ca să găsească aceste comori”- povestesc bătrânii. Istoria cetăţii Csiga este asociată adeseori cu piatra Décse, aflată pe păşunea numită Pójás Pădurea din Bicfalău este foarte bogată în ciuperci şi este deasemenea este un teritoriu de vânătoare excelentă. Din rândul personalităţilor importante născute la Bicfalău numim pictorul şi gravatorul pe aramă Koréh Zsigmond (1761-1793) şi discipolul lui, Bikfalvi Falka Samuel (1766-1825), tipograf şi gravator în aramă, născut însă la Făgăraşi. Aici s-a născut şi lingvistul şi scriitorul de manuale şcolare, Simon Gábor (1857-1907). Datorită posibilităţilor de turism din zonă, turismul rural capătă importanţă din ce în ce mai mare. În ultimul timp s-au construit multe pensiuni, case de vacanţă, reconstruite din conacuri vechi (Öregdiófa) sau construcţii noi (Mókus, Téglás). În clădirea fostei primării turiştii pot vizita colecţia etnografică permanentă a Asociaţiei Culturale Bikk-makk. Posibilităţi de investiţii: meşteşuguri, artă populară şi turism, turism rural. http://ozun.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=9&Itemid=67&lang=ro |
|||
| Magyar | Română | ||||
